Situată în nordul Deltei Dunării, Pădurea Letea reprezintă un colţ de natură unic şi misterios. Vestită pentru speciile de arbori şi liane, pentru dunele de nisip uriaşe, pentru stejarii seculari din inima grindului, Letea nu poate să nu te uimească. Crengile copacilor, răsucite în te miri ce direcţii şi forme, îţi dau impresia că jumătate de trunchi vrea „să plece” într-o parte, iar cealaltă jumătate în partea opusă. Liane întortocheate se înalţă de la sol, încolăcesc trunchiurile firave ale copacilor şi se revarsă apoi printre ramuri, într-o împletitură fermecătoare, conferind peisajului o notă tropicală. Letea îşi are şi micul ei deşert, cu dune de nisip ca nişte imense cocoaşe albicioase, ce dogoresc de căldură în verile caniculare. Stejarii seculari ce şi-au pierdut în mare parte corola, cu trunchiuri noduroase, coaja zbârcită de bătrâneţe şi scorburi care şoptesc parcă poveşti de mult uitate, sunt ca nişte bunici înţelepţi înconjuraţi de nepoţi. Printre plante lemnoase şi ierburi proaspete, distingi mici floricele viu colorate care îţi încântă privirea. Gazde primitoare, păsările pădurii se întrec în triluri minunate, pentru a-ţi face vizita şi mai plăcută. Rezervaţia este greu de găsit fără ajutorul localnicilor. Din Sulina am ajuns în Golful Musura cu barca şi de acolo ne-a preluat ghidul, un om de-al casei. Ne-am deplasat cu maşina pe un drum accidentat, de ţară, dificil de parcurs. Este poate şi motivul pentru care Letea îşi păstrează acest aspect sălbatic atât de fascinant.

Daniela UNGUREANU