„Avem o Bursă de peşte: Ce facem cu ea?”, dilema funcţionarilor ANPA!

Azi, secretarul de stat Gheorghe Ştefan de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Marian Lixandru, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, Sorin Predilă, director la Direcţia politici de pescuit, privatizare, concesionare tot la ANPA, Gheorghe Văcaru, directorul Autorităţii de Management a Programului Operaţional pentru Pescuit, Acvacultură şi Afaceri Maritime (POPAM), Ionuţ Dănilă, directorul Casei de Comerţ Agroalimentar Unirea au venit de la Bucureşti pentru o întâlnire cu reprezentanţii la vârf din sectorul pescăresc din Delta Dunării pentru a răspunde la o întrebare pusă de la început de secretarul de stat de la Agricultură: „Avem o bursă de peşte: Ce facem cu ea?”.

Nu mai puţin de două ore, distinsele oficialităţi prezente în sala în care anul trecut pe 8 aprilie se inaugura Bursa de Peşte, au „încălzit” atmosfera pentru discuţiile tranşante ce au urmat, pe concrete, despre soluţiile de vitalizare a acestui proiect cu finaţare europeană despre care ani de zile s-a spus că s-a născut mort. Până să se „nască” această Bursă de peşte, de „concepet” s-a ocupat, încă din anul 2005, o echipă a ministerului Agriculturii în frunte cu … Gheorghe Ştefan, actualul secretar de stat, cel care avea să ajungă în perioada de preaderare a României la UE primul preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

„Am plecat de la ANPA în 2009 şi, chiar dacă nu am stat departe de fenomen, observ că după 10 ani sunt foarte multe lucruri nerezolvate. De aceea l-am avertizat pe domnul Marian Lixandru, încă de când a venit la conducerea ANPA, că va avea o viaţă grea cu mine.”, a punctat încă de la începutul întâlnirii secretarul de stat Gheorghe Ştefan.

„Bursa de peşte de la Tulcea”, cartoful fierbinte al fiecărui preşedinte ANPA

Dacă are multe alte lucruri de rezolvat cât se va afla la conducerea ANPA, prioritatea preşedintelui Marian Lixandru trebuie să fie totuşi vitalizarea Bursei de Peşte de la Tulcea. În calitatea sa de director la Direcţia politici de pescuit, privatizare, concesionare, Sorin Predilă a ţinut să mulţumească încă de la început autorităţilor de la Tulcea pentru tot sprijinul acordat agenţiei, în sensul că au făcut tot ce le-a stat în putere să sprijine fucţionarea acestei burse. De la teren, autorizaţii, chiar şi mici cheltuieli, administraţia tulceană şi-a făcut datoria cu vârf şi îndesat astfel încât beneficiarul, adică ANPA, să aibă această Bursă de peşte de la Tulcea în varianta fizică. Mai mare decât a fost iniţial gândită, mai mică decât s-a dorit a se face, cert e că de prin 2016 ne-am trezit cu nişte clădiri (nu e doar sediul de la Tulcea, ci şi punctul de lucru de la Chilia Veche, azi încă neinaugurat!!! – n.n.), cu nişte nave de transport peşte, cu nişte mijloace de transport auto şi cu nişte dotări IT care au costat mai mult de 5 milioane de euro. O investiţie nefuncţională pe care – niciodată nu vom şti de ce! – ANPA a încercat să o ascundă sub preş precum gunoiul şi despre care nu a vorbit deschis niciodată când i s-au cerut puncte de vedere despre utilitatea şi funcţionalitatea ei. Un lucru e însă cert …

S-a născut în patru ani o Bursă de peşte moartă din faşă!

Pe prima perioadă de finanţare europeană 2007-2013, potrivit angajamentelor din Programul Operaţional de Pescuit (POP), România trebuia să realizaze o serie de investiţii care să ducă la armonizarea sectorului pescăresc românesc la standarde europene. Una dintre aceste investiţii – identificată încă din perioada de preaderare, potrivit programului elaborat de doi consultanţi străini care au lucrat pentru Guvernul României şi desigur pentru ANPA – a fost această Bursă de peşte. Erau perioade tulburi atunci, imediat după rezilierea contractelor de concesiune a resursei piscicole, braconajul piscicol părea scăpat de sub control pentru că nu mai erau acele corpuri de control ale concesionarilor, şi se bănuia atunci, mai mult ca acum, că e mult peşte comercializat „la negru”. Foarte posibil să fi fost adevărat pentru că atunci încă mai era peşte iar Delta Dunării nu era la fel de colmatată ca acum…

Guvernarea de atunci şi-a dorit prea „româneşte” (mult, prost şi fără rost) să realizeze această investiţie, dovadă că până în 2013 s-a vorbit de o Bursă de peşte de-a dreptul faraonică, de peste 17 milioane de euro, de parcă Tulcea ar fi fost Japonia, Mauritania, Grecia, Spania şi toate ţările nordice la un loc în ceea ce priveşte producţia de peşte de tranzacţionat. Şi pentru că între timp, în lipsa Bursei de peşte, atât autorităţile româneşti cât şi cele europene din sectorul pescăresc, au autorizat centrele de primă vânzare (CPV-urile), o Bursă de peşte, aşa cum a fost ea gândită, nu mai era deloc utilă. Dar angajamentul e angajament!

Şi uite aşa – pe repede înainte, cum le stă bine românilor când e vorba să facă ceva (tot timpul pe ultima sută de metri şi legat cu sârmă) – a apărut în decembrie 2015 Bursa de peşte de la Tulcea!

O construcţie ridicată în mai puţin de un an, bravo constructorului că a avut această capacitate, cu navele de transport achiziţionate şi cu terminalele IT amplasate în sala de licitaţii. Dar, în stilul pur românesc: fără curent electric, fără alimentare cu apă, fără canalizare, fără nimic ce i-ar fi dat viaţă. Cum spuneam, un obiectiv născut mort.

Mai bine de doi ani de zile i-a luat Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură să aducă şi utilităţile în clădirea recepţionată din decembrie 2015 şi cu toate astea, în martie 2017, când s-a făcut o monitorizare a DG Mare (directoratul din cadrul Comisiei Europene), investiţia Bursa de peşte de la Tulcea a fost declarată în categoria proiecte nefucţionale a căror implementare continuă şi după 31 martie 2017.

Şi uite aşa s-a ieşit din perioada de monitorizare din martie 2019

Din toată această poveste a cărui happy-end încă i se caută, s-a ieşit legal din perioada de monitorizare încă din martie 2019. În ceasul al XII-lea! Din punctul de vedere al directorului Autorităţii de Management a Programului Operaţional pentru Pescuit, Acvacultură şi Afaceri Maritime (POPAM), Gheorghe Văcaru, nu ar trebui să dăm banii înapoi pentru această investiţie care nici azi nu funcţionează la parametri pentru care s-a realizat. Cum termenul acordat pentru a deveni funcţională a fost de 24 de luni (31 martie 2019), fix în luna martie 2019 s-au realizat primele două tranzacţii prin această bursă.

Mai mult, pe 8 aprilie 2019 Bursa de peşte de la Tulcea putea fi inaugurată atât de premier, Viorica Dăncilă pe atunci, cât şi de fostul ministru al Agriculturii, Petre Daea.

Toate bune şi frumoase, spunem noi! Europenii de la DG Mare nu au aceeaşi părere şi după câtă „presă negativă” a avut parte această măreaţă investiţie ANPA de la Tulcea e greu de crezut că la un moment dat, dacă nu facem din această investiţie – bună, rea, cum e ea – o Bursă de peşte, cei de la Comisia Europeană ar putea să ne taxeze! Se cheamă corecţii financiare! Iaer pe lângă imputarea sumelor pot apărea şi alte constrângeri, una dintre ele, cu adevărat extremă, fiind cea de interzicere a pescuitului în Delta Dunării. Pe principiul „Aveţi bursă, n-aveţi peşte! Ia să protejăm resursa piscicolă”!

Chiar dacă discuţiile serioase pe această temă a Bursei de peşte de la Tulcea s-au finalizat abia la căderea serii, înaintea şi în timpul unei mese la Restaurantul „Ivan Pescar” cu preparate din peşte (acolo garantat peşte din Delta Dunării – n.n.), cheia pentru punerea în funcţiune a investiţiei numite Bursa de peşte de la Tulcea încă nu a fost găsită! Dar măcar s-au mai pus pe tapet o serie de motive pentru care aceasta nu a funcţionat până acum şi, mai ales, s-au găsit idei pentru a o face funcţională. Idei care apar foarte uşor după o masă de peşte udată cu un vin alb ce „lipezeşte” ideile latente din mintea fiecărui oficial, dar care dispar, ca prin minune, a două zi …