A venit momentul să spargem zidurile inutile care despart cetățenii de serviciile de calitate pe care le merită. Încep cu o Casă de Pensii din București. Extindem în țară.

La Casele de Pensii la care am mers, din nou, astăzi mă revoltă să văd pensionarii stând cu spatele aplecat cerând informații printr-o ușiță sau fereastră dincolo de care angajatul Statului stă comod pe scaun. De ce să nu stea și angajatul și pensionarul
pe câte un scaun? Aici vin oameni în vârstă, mulți în baston, oameni care așteaptă în picioare să le vină rândul.

Faptul că există un zid cu o fereastră care se deschide când consideră reprezentantul instituției denotă că între Stat și cei pe care îi deservește există un obstacol. Pe care îl vom înlătura ca cele două părți să fie egale iar comunicarea și parcurgerea actelor dintr-un dosar să se facă în cele mai transparente și umane condiții. Nu vreau nimic ieșir din comun, vreau normalitate. Vor lua loc la o masă simplă, cu toate hârtiile la vedere, cu pensionarul așezat comod pentru a pune toate întrebările pe care le are.

Obișnuite sau mai puțin obisnuite, inițiativele mele au legătură cu faptul că îmi pasă de oameni.

În curând desființăm zidurile. Pensionarii și angajații Statului se respectă între ei.