Sezătoare literară ”Acasă la Panait Cerna”!

La 144 de ani de la nașterea poetului Panait Cerna, Muzeul de Etnografie și Folclor din Tulcea în parteneriat cu Biblioteca Dumitrache Cerna din comuna Cerna a organizat o sezătoare literară la casa poetului. iar anul acesta o parte dintre activități au fost susținute și prin proiectele derulate de Asociația Celiseea care a beneficiat de o finanțare de la Primăria Municipiului Tulcea și de Gal Munții Măcinului, despre a căror contribuții nu avem informații. Directorul Muzeului de Etnografie și Folclor din cadrul ICEM Tulcea, Iuliana Titov a vorbit la începutul evenimentului despre faptul că memoria poetului este cel mai bine păstrată prin existența Casei Memoriale, locul în care Panait Cerna și-a petrecut copilăria.

Au dat curs invitației managerul Bibliotecii Județene Panait Cerna, Ligia Dima dar și profesorul Mihai Marinache în calitatea sa de președinte al Asociației Cultural-Literare Panait Cerna, cel care a prezentat numerosului public prezent o serie de documente inedite, respectiv scrisorile poetului Panait Cerna din vremea studenției sale din Germania.

Scurtă biografie

Născut pe 25 septembrie 1881, Panait Stanciof (a preluat numele comunei natale, Cerna ,ca pseudonim) a fost fiul lui Panait Stanciof, un învăţător care venise în România din Bulgaria. Panait, după ce a urmat cursurile şcolii primare din Cerna, și-a continuat studiile la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila,  perioadă în care a început să scrie şi să facă primele sale traduceri.

A debutat pe 25 august 1897 în paginile revistei „Foaia interesantă” a lui George Coşbuc, Panait Cerna publicând aici poezia Trecut (după Lenau). Era şi prima oară când semna „oficial” Panait Cerna, şi un an mai târziu, în 1898, a publicat şi prima sa poezie originală în Revista „Carmen” iar în următorii ani publică poezie şi recenzii în „Revista modernă” fiind apreciat de Titu Maiorescu.

În 1905 i se descoperă primele semne ale tuberculozei, şi va fi internat la sanatoriul din Sinaia. Cu o scurtă pauză când revine la Bucureşti pentru examenul de licenţă va rămâne aproape tot anul, continuând să scrie şi să citească acolo, sigur că se va vindeca definitiv. Este o perioadă prolifică pentru poetul Panait Cerna, care în februarie 1906 va susţine şi examenul de licenţă, mutându-se din august la Câmpulung Muscel. Cu ajutorul membrilor Junimii va pleca în 1907 la studii în Germania, continuând să scrie şi să trimită gazetelor din ţară poeziile sale, în special publicaţiei „Convorbiri literare”. Stă mai ales la Berlin unde are proiecte vaste şi entuziaste: un studiu despre Faust, învăţarea limbii engleze, reuşeşte să obţină şi o bursă şi pare că s-a adaptat perfect ţării de adopţie.

Va publica primul său volum de poezii abia în 1910, când deja era un nume respectat şi cunoscut, la editura bucureşteană „Minerva”, primit cu entuziasm de Nicolae Iorga (printre alţii) şi rămâne la Berlin pentru a-şi continua studiile.  Chiar dacă semnele bolii de plămâni se fac din nou simţite, Panait Cerna este sigur că se va vindeca. Volumul sau de debut, purtând titlul simplu de „Poezii”, va fi premiat în 1912 de Academia Română cu prestigioasa distincţie „Adamachi”.

În 1913 reuşeşte să îşi susţină cu succes teza de doctorat, pentru care abandonase inclusiv poezia. Eforturile şi munca epuizante îi afectaseră însă mai mult decât se temea starea de sănătate, şi boala de plămâni reapare. În scurtă vreme se va instala pneunomia şi Panait Cerna moare pe 26 martie 1913 la Leipzig, unde va fi şi înmormântat.