fbpx
Cultură Culte

Premiul „Panait Cerna” a ajuns la o doctoriță din Suceava!

Organizată de Centrul Cultural „Jean Bart” Tulcea, ediția a XLVIII-a a Concursului Național de Poezie „Panait Cerna ” s-a desfășurat în perioada 19 septembrie – 7 noiembrie a anului curent și a atras atenția a  nu mai puțin de 208 de participanți din majoritatea județelor țării, dar și de peste hotare (Republica Moldova, Germania). Concursul se adresează creatorilor de poezie care nu au debutat literar în volum propriu, o altă cerință pentru participarea la concurs fiind respectarea unui prag minim de vârstă de 16 ani și, în aceste condiții, peste o treime din lucrările primite au fost realizate de elevi din ciclul liceal, la concurs participând atât studenți, cât și persoane care și-au finalizat studiile universitare.

Juriul ediției curente a avut următoarea configurație: Președinte juriu – Ovidiu Dunăreanu, scriitor, redactor-șef al revistei literare „Ex Ponto”, Constanța, fost președinte al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, o prezență constantă în organizarea edițiilor concursului încă de la începuturile sale; membri: Diana-Dobrița Bîlea, critic literar, scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea;  drd. Elena Bălășanu (Gongonea), filolog, poetă distinsă cu premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Craiova, pentru volumul de poezie „Singurătatea nu ne face mai buni”; secretar juriu, având doar rol consultativ: Bogdan Pascal, referent în cadrul Centrului Cultural „Jean Bart” Tulcea.

Jurizarea lucrărilor a avut loc în perioada 2-6 noiembrie a.c., și, în urma derulării exercițiului de jurizare, concluzia generală este aceea că, deși recursul la post-modernism oferă o anumită libertate, acest lucru trebuie echilibrat cu un simț critic și printr-o profundă integrare culturală a conceptelor-cheie folosite.

Premiul „Panait Cerna”, în valoare de 1200 de lei, a fost acordat doamnei Ana Daria Maruseac, din Suceava,  absolventă a Facultății de Medicină din cadrul Universității de  Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa”, Iași, prezență cunoscută pe diferite platforme literare, precum Festivalul-concurs Național de Creație Literară ,,Avangarda”, Concursul Național de Literatură „Alexandru Macedonski”, Suplimentul L.ink. 

Premiul „Ars Poetica”, în valoare de 800 de lei, a fost oferit doamnei Marinela Tcaci, din Siret, Suceava, specializată în științele educației (Facultatea de Științe ale Educației, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava ), limbi străine (Facultatea de Limbi străine, Engleză-Franceză, Universitatea „Spiru Haret”, București ), cu studii de master absolvite în specializarea „Consiliere Școlară și Educație Emoțională”, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava. Este un nume care s-a făcut remarcat în acest an, prin distincții importante primite în urma participării la concursuri literare consacrate: premiul II la Proiectul Internațional de Creație Literar-Artistică „Eminescu, un vis în așteptare” organizat de UZPR România, Marele Premiu al Festivalului Interjudețean de Poezie „Ion Cozmei” organizat de Centrul Cultural Bucovina, Suceava și Consiliul Judetean Suceava, premiul I la Festivalul-Concurs Internațional de Creație Literară „Bogdania” organizat de Asociația Cultural-Umanitară Bogdania, premiul I la Festivalul-Concurs Național de Literatură „Rezonanțe Udeștene” organizat de Consiliul Judeţean Suceava, Centrul Cultural „Bucovina”, Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, Societatea Scriitorilor Bucovineni.

Premiul „Euterpe”, în valoare de 800 de lei, a fost decernat tulcencei Andra-Eleonora Rădan, în prezent studentă în cadrul Facultății de Inginerie Medicală – Universitatea Politehnică București, absolventă a Liceului Teoretic „Grigore Moisil” din Tulcea.

Câștigătoarele celor două Premii Speciale ale Juriului, în valoare de 600 de lei fiecare, sunt: Raluca-Cosmina Calancia, din Dorohoi, Botoșani, studentă a Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” – București (câștigătoare a mai multor distincții literare, dintre care amintim Premiul al II-lea, secțiunea Poezie, la Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș”, ediția a 53-a – 2021, Suceava, 4-5 octombrie 2021, Premiul al III-lea, secțiunea Poezie, Festivalul-Concurs de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”,  ediția a LIII-a, Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, 4-5 noiembrie 2021, Premiul Special al Juriului, secțiunea poezie la Concursul Internațional de Creație Literară „Vis de toamnă”, Ediția a IX-a, 10 octombrie – 10  noiembrie 2021), precum și Steliana Cristina Voicu, din Ploiești, Prahova, absolventă a cursurilor de master din cadrul Universității  Petrol-Gaze din Ploieşti, Facultatea de Ştiinţe Economice, specializarea Sisteme cu Baze de Date pentru Afaceri, ea fiind prezentă cu poeme în mai multe antologii și reviste literare și, de asemenea, făcându-se remarcată la diverse concursuri literare  prin distincțiile primite (premiul al III-lea la Festivalul Internaţional „Lucian Blaga”, poezie, 2016, Sebeş; premiul al II-lea la Festivalul de Literatură „Tudor Arghezi”, secţiunea „Bilete de Papagal”, 2020, Târgu-Cărbunești; premiul I la Concursul Naţional de Poezie „Nicolae Labiș”, octombrie 2021, Suceava și  multe altele) și, de asemenea, fiind prezentă cu haiku și tanka în diferite reviste și publicații online, precum: Asahi Haikuist Network din Japonia; The Mainichi – Japonia; Cattails – Canada; Daily Haiga – Canada.

Premiul „Aegyssus”, în valoare de 600 de lei, a fost obținut de Valeria-Ștefania Vlad, din Babadag, Tulcea, absolventă a Liceului Teoretic „Grigore Moisil”, în prezent studentă în cadrul Facultății de Automatică și Calculatoare – Universitatea București.

Mențiunea I, în valoare de 500 de lei, este distincția câștigată de  Ștefania-Irene Crețu, din Galați, elevă a Colegiul Național „Vasile Alecsandri”; ea s-a făcut deja remarcată câștigând, în anul 2018, premiul al II-lea la a XVI-a ediție a Concursului Național de Creație Literară „Ars Nova”, precum și mențiune la ediția a VII-a a festivalului „Ana Blandiana”, festival în cadrul căruia, la cea de-a VIII-a ediție a sa, în 2019, a obținut premiul al III-lea.

Mențiunea a II-a, în valoare de 400 de lei, a fost oferită constănțencei Andreea Prisăcaru, din Medgidia; creațiile ei sunt prezente în numeroase antologii și reviste literare, fiind apreciate în cadrul diferitelor concursuri literare, semn fiind premii obținute, precum premiul al III-lea, secțiunea poezie, la Concursul de creație literar-artistică „Panait Istrati”, ediția a II-a, 2021, organizat de revista „Convorbiri literar-artistice”, București; premiul I la Concursul Naţional de creaţie literară „Dimineaţa unui miracol“, 2021, organizat de Palatul Copiilor Ploiești; mențiune liceu la Festivalul Internațional de creație și interpretare „Ana Blandiana” 2020, ediție online.

 

Ana Daria Maruseac – Premiul “Panait Cerna”

 anemiile astea mă ascund între pereți

 îmi lipsește vinovăția aceea fără dinți

pe care am învățat-o din desene animate

purtam același pulover albastru

și învățam să merg desculță

acum îți scriu în gară și te uiți la mine

îți vorbesc despre tine. am ars două chibrituri

frigul acesta îmi descurajează visele cu bipolari

hai să uităm de ce azi nimeni nu plânge pentru noi

ne oprim încă în capul scărilor și ne privim fix

toracele meu din carioci se usucă și ameninț să te lovesc cu cărămizi

de acum nu mai urmăresc oameni pe stradă

 

mâine

vom stinge cerul

și vom avea o scuză

să ne ascundem după pereții ăștia de care ne lovim cu capetele în fiecare joi

când claxoanele ne spun pe nume

 

azi

lăsăm măștile astea din rigips să se privească pentru noi

vor putea spune mai multe

 

 

A fost sfârșitul lumii…

sunt câteva dimineți în care șchiopătez cu piciorul drept

nu pot ține nimic in mâna stângă

și-mi amintesc tendința ei de a-și pierde șosetele

în fiecare an îmi cumpăr câte o marionetă

să-mi amintesc cum este să ai control

te las să dormi în cameră cu 3 ceasuri care ticăie

să ai cel puțin două surse care să-ți spună același lucru

când un ceas se oprește

mă opresc și eu.

reflexia asta încercănată

mi-a luat locul în autobuz

și nu vrea să fredoneze odată cu vocile ce

de 3 zile nu mă lasă să adorm

pata artistică de cafea din mijlocul mallului

mă face să cred că trăiesc un film francez

cât două tramvaie se întâlnesc și își schimbă direcția

timpul s-o ia de la început

am ajuns aici din greșeală

pot sta să vă privesc fix pe toți cei ce nu mai știți cum mă cheamă

nu am să ridic șervețelul de pe jos

l-am scăpat prima dată când mi-ai spus pe nume

în ziua pe care o uităm azi

ziua pe care o uităm în fiecare zi

 

 

Marinela Tcaci – Premiul “ Ars Poetica”

 

Lutierul

El își trecea arborii prin inimă

în ritmul sevelor

și vorbea limba frunzelor.

Știa dialectele crângurilor și ale pădurilor de foioase, de brad și molid.

Prin scorburi

lacrima sa verde de salcie adia tânguirea vânturilor,

a ploilor mici cu ochii de stea

până când răsturna timpul

și în fiecare zi

el însuși devenea molid, salcie, arțar.

Acasă își dezbrăca scoarța lemnoasă

și modela viori în fragmente-puzzle de inimă

în cutii de rezonanță ascundea foșnetul și bătaia de aripă

din muguri făcea chei pentru corzi

să alunece sunete din adâncul sinelui său

și să se împrăștie în jur ca focuri de artificii

în combinații de n luate câte k

peste cer

peste univers

deasupra proiecțiilor de stele căzătoare.

Cu linia vieții răsucea arcușuri cu plete răstignite dinspre răsărit spre apus.

Atunci lutierul își fixa tălpile în cordul pământului

și își lipea tâmpla de nor

își îngropa vioara sub puls să îi dea din viața sa

și înălța sunete vii într-un zbor sinonim

printre ramuri și coarne de cerbi

înapoind pădurii muzica sa respirândă.

 

Virtuos în abisuri de timp

Din înălțimea Icarului

sunete coborau în vârtej cu capul lăsat

Din adânc pasul de chihlimbar se înălța până la pulsație

La mijloc el plesnit în sinapse

nod al timpului

cu brațe răstignite și falange încleștate.

Viața lui în vârf de arcuș răstălmăcea tresăriri

notele muzicale înălțau inimi spre păsări și colțuri spre stea

vase de sânge pulsau în Tempo di Polacca.

Respirația lui uneori aluneca

în abisul viorii.

Acolo erau încă muguri și rizomi de arțar

își clătina gândurile în plete despletite

inspira prospețime prin multiple canale intersectate

apoi iar

își ridica răsuflarea pe umăr iar notele sale făceau piruete-n eter

până la creștet zdrobind ziduri de cremene cu tălpile mici.

 

Andra-Eleonora Rădan – Premiul “Euterpe”

M-am descălțat când am intrat în curte;

pe stânga era betoniera, a uitat-o tata pornită

m-am dezbrăcat de gânduri și le-am aruncat  înăuntrul mașinăriei;

a doua zi aveam statui în fața porții

materialul mă privește în fiecare zi

am început

să nu vin pe-acasă.

au trecut două anotimpuri,

acum strălucesc mândre în lumina soarelui.

Mă bucur pentru ele.

Stau la umbra lor și-mi sorb limonada din priviri

dacă deranjeaza pe cineva că folosesc pai din plastic?

voiam să ma ridic dar

mi-a amorțit piciorul,

și n-ajung la mâna bunicii;

am strigat dar mi-a raspuns doar ecoul.

Betoniera încă merge,

cred că tata a uitat s-o oprească.

 

Bio-chimie

 mucegai înflorit

care ascunde tot ce ai zis mai devreme.

sub pernă busuioc

dar iedera e mai vie și strânge mai tare pielea proaspăt refăcută.

legat de arcurile din saltea

ai rămas în spațiul dintre perete și pat,

cu degetele încleștate pe creionul roșu

numărând zile.

scrijelind varul dezvelești  măduva peretelui rece și neagră,

cu miros de morgă și noroi de noiembrie.

când vârful creionului s-a tocit

coase-ți țesuturile între ele

înmoaie ața-n iod și plângi

de parcă ar fi prima dată,

coase-ți gândurile și prefă-te

că vârful acului nu s-a tocit

și că mucegaiul te învăluie.

 

Raluca-Cosmina Calancia –Premiul Special al Juriului

înlăuntru

 acolo e

începutul şi sfârşitul

tineri cu braţele albe şterg de pe chipurile lor lumea

nici durere, nici întristare, nici suspin

aşa li s-a promis

şi aşteaptă.

copilul ghemuit în pântecele mamei sale nu ştie

nimic din ce îi se pregăteşte

dormi dragul meu, dormi

prin somnul tău trece lumea care ţi s-a promis

dormi şi uită

fluturi mari cu aripi uşoare se vor înfăşura în jurul chipului tău.

 

în stup

 luminile galbene al oraşului cuprind totul

blocuri ca nişte cutii minuscule

stupi cu oameni care forfotesc cât e ziua de lungă

grăbiţi să ajungă spre locurile lor

fără oameni străzile nu mai sunt străzi, nici oraşele nu mai sunt oraşe

stupul e gol

nici un zgomot

câteodată mi-aş dori să nu mai aud nimic

nici ţipete, nici infernul şoselelor mari,

însă liniştea nu e neapărat linişte

căci în stup viaţa înseamnă altceva

 

Steliana Cristina Voicu – Premiul Special al Juriului

Tâmplele mele lângă tâmplele tale

Sub brâul de damasc al lunii,

un trandafir roșu îşi scutură somnul

peste umerii noştri îmbrăţişaţi

în leagăn.

Tâmplele mele,

lângă tâmplele tale

v  i  s  e  a  z  ă:

petală cu petală

stea lângă stea,

din fiecare zodie și constelaţie…

Rosteşte o vrajă pentru zeii nopţii,

să oprească ceasul

ce pulsează între palmele lor

minut

între minute,

șoaptă

între șoapte,

ca visele mele să-și găsească împlinire

lângă visele tale !

Și, peste ani, noi să stăm tot îmbrățișați

ca-n „Sărutul” lui Klimt,

în timp ce vântul îi tulbură cămașa trandafirului…

 

Steaua din Port

O altă zi de toamnă se stinge în amurg,

iar eu mi-abandonez visurile-n port

pe aleea-nsingurată de turiști și măști.

Gânduri de cerneală se conturează

vers

cu vers,

pe pânza de in a cerului:

nor

după nor

după nor…

dar un val se ridică, spălând tabloul

şi decupează bucăţi de cer,

să le ducă-n adâncuri,

furându-i bătrânului Orion o stea.

Lacrimi de înger cad molcom…

Închid umbrela și îmi îndes masca în buzunar,

să simt pe obraz

un fuior de lună – poate

e o promisiune pentru mâine!

 

Valeria-Ștefania Vlad – Premiul “Aegyssus”

inerție

de câteva luni

scriu un alt nume pe acatiste,

ca rugăciunile tale să ajungă

la cineva care le merită.

nu vreau sa cresc mare.

așa că o să cresc rădăcini metalice

în fața televizorului,

pe canapeaua de sufragerie.

va trebui să arzi blocul

ca să scapi de mine.

 

harababură

moartea ți-a lăsat o floare pentru mormânt

și o cheie să-ți încui cavoul.

urcă scările.

a treia treaptă scârțâie pe partea stângă

și țipă

țipă

țipi tu.

invit-o la masă, avem ceai.

am pus oglinzi pe scaune,

nu te simți singur.

repetă căderea,

nu vrei să te prăbușești

cu părul ciufulit.

 

Ștefania-Irene Crețu – Mențiune I

rendez-vous

 undeva la tangența dintre al

șaptelea și al optulea cerc

mi-am cusut palmele una de

cealaltă.

dintre ele, ca din palme sfinte,

se naște roșu.

acel roșu care aduce moarte

și disperare,

care udă recolte și hrănește animale,

care se prelinge

dincolo de centrul Pământului,

înapoi spre mine.

 

titlu pentru un necunoscut

 te comporți de parcă ai fi

un viitor titlu de poezie

pe care obișnuiam să-l caut

la întâmplare,

deschizând dicționarul acolo unde

degetele percepeau fila

cea mai tăioasă.

și căutam, cum caut și acum,

un singur cuvânt, necunoscut

și complicat, care să poată descrie

cele câteva zeci de rânduri

gândite, tăiate și rescrise.

 

de când am început să caut,

am dat numai peste cadavre

de păsări, mutilate și împrăștiate

pe străzi ca piesele unui puzzle

și mă întreb dacă nu cumva

sucombarea lor, care mă bântuie

la fiecare pas, e un semn să nu mai caut

cuvântul potrivit

pentru un necunoscut.

 

Andreea Prisăcaru – Mențiune II

Copilărie

Băiatul mă priveşte cu ochii luminoşi, nu înțelege

de ce oamenii sunt atât de ciudați şi complicați,

de ce fata aia frumoasă se bâlbâie când vorbește,

de ce ție nu-ți pasă, te vede trist şi nu înțelege

de ce nu vrei să-ți accepți supărarea. Ne suprimăm

emoțiile de la primul „nu mai plânge!“ țipat de mama.

Îți dau eu motive să plângi! Din ziua aia, toate

emoțiile tale se întâmplă rar şi când eşti doar tu.

Copilul nu înțelege şi nu ştie cum e lumea asta,

a adulților instabili psihic ce nu-şi permint terapie.

Pe el o simplă înghețată mâncată pe banca din parc

îl face fericit. Vreau să fiu iar mică, mă gândesc

ce porcărie a fost să aştept atât maturitatea.

Şi ea e frumoasă, dar mai complicată, se lasă greu

de cucerit fericirea când eşti mare. Căldura este

mai suportabilă de când privesc găluşca asta de om

care fierbe de inocență, drăgălășenie, naivitate pură.

Îmi amintesc când am observat că au înflorit macii

pe marginea şinelor de tren când mergeam să mă înscriu

la facultate, mă făceau să zâmbesc stupid în fața

geamului murdar. Surâd și acum, nu m-am schimbat

atât de mult, încă pot vedea frumusețea din lucrurile

astea banale, doar că am lentilele murdare de atâtea…

de atâta treabă de om mare făcută în grabă, aiurea,

stângaci. Înțeleg acum de ce fata aia frumoasă

e anxioasă și compătimesc copilul din mine

care s-a ascuns nu ştiu de când în nu știu ce colț

al ființei mele; adulții sunt doar nişte copii confuzi

care încearcă să se convingă că ştiu exact

ce se întâmplă și cum funcționează viața.

 

Echilibru

 Tot pământul stă îndoit pe o balanță,

pe un taler este o clepsidră, pe celălalt

toți oamenii, un miez de nucă bucata,

strânşi într-un glob numit Pământ.

Pentru fiecare tomboy există o drag queen

îmbrăcată mai frumos decât majoritatea

femeilor. Echilibru. Totuși, toți am ieşit

din pântec de femeie. Echilibru. Un om

se stafideşte, se scurge câte puțin din

clepsidră. Echilibru. Balanța atârnă greu,

Pământul stă să cadă, o bilă care vrea să

facă puf, pentru că indivizii nucă sunt

din ce în ce mai mulți. Probabil de-aia sunt

războaie, ca oamenii nucă să fie puțini,

altfel Pământul se face greu, cade, puf.

Este un act de egoism să ucidem oamenii nucă

pentru a nu se sparge globul de viață?

Este, este… Un om vesel stă trist, altul,

trist mereu, se bucură cu patos. Echilibru.

Tata se joacă lego, eu merg la muncă să mă cresc.

Echilibrul balanței este incorect, ne spun

logicienii, filozofii, umaniştii ăștia miez de nucă.

 

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
× CONTACTEAZĂ-NE