Unul dintre puţinele „subiecte de presă” (în lipsa altora, desigur) care a fost transmis azi pe cale eletronică şi apoi via facebook de la un site din Constanţa spre tulceni a fost cel despre pagina de socializare a Instituţiei Prefectului Judeţul Tulcea.
Un subiect „la zi” despre o pagină de facebook (până şi crearea unei pagini de facebook a ajuns subiect de presă – n.a.) creată în data de … 19 martie 2021, aşa cum menţionează însuşi autorul cutremurătoarei ştiri.
Comunicare cu … arome de habar n-am
După ce noul prefect, numit în 10 martie 2021, a avut alte priorităţi cum ar fi să afle de unde se aprinde lumina în birou, la ce foloseşte butonul de sub birou (apropo, nu e buton, e microfon! – n.a.), cum îşi poate suna secretara sau dacă şoferul îl poate duce până acasă la Somova, abia în data de 19 martie 2021 a ajuns şi la chestiuni mai puţin importante cum ar fi comunicarea unor informaţii publice despre incidenţa Covid, noile fluxuri de vaccinare şi alte asemenea nimicuri.
Ei bine, şi asta abia după ce Direcţia Generală pentru Relaţiile cu Instituţiile Prefectului a fost sesizată de către un fost purtător de cuvânt al Prefecturii Tulcea că nu se mai face comunicare cu presa şi nici cu publicul despre cazurile Covid 19 şi campania de vaccinare. Ca prin minune, noile implanturi PLUS din prefectură s-au activat şi au cerut … parola de la pagina de facebook! Că aşa e când faci comunicare cu … arome de habar n-am şi nici măcar nu ştii că o pagină de facebook e administrată de un cont sau mai multe. Iar conturile de facebook sunt pe chiar pe persoană fizică! Ca o relevantă precizare, Instituţia Prefectului Judeţului Tulcea a avut o pagina de socializare pe mandatul prefectului Lucian Furdui şi o alta pe mandatul prefectului Alexandru Cristian Iordan la care niciunul nu a avut acces pe persoană fizică (o pot confirma, dacă îi întreabă cineva – n.a.) acestea două fiind administrate de angajaţii Cancelariei, iar comunicatele de presă scrise doar de purtătorul de cuvânt!
Când simţi că eşti … în plus
Nimeni nu s-a născut învăţat şi orice început profesional e greu. Când eşti tânăr, deprinzi mai repede, dar ca pensionar, chiar dacă încă „verde”, ritmul e altul, mai lent. Când ajungi prefect, de exemplu, din prima zi îţi dai seama că acea instituţie are funcţionari de excepţie care ştiu fiecare ce au de făcut. Aşa că în primele zile, indiferent ce Guvern reprezinţi în teritoriu, simţi că eşti … în plus. Poţi să rămâi aşa tot mandatul, de dragul liniei de partid. Şi poţi vorbi doar când ţi se scrie, pe whatsapp, în timpul şedinţelor, ce să spui. Dar, cel mai important, la o asemenea funcţie e să ştii ce să nu spui niciodată. Iar când te dai în CV ca licenţiat în informatică şi spui public o enormitate de genul că instituţia şi-a creat o nouă pagină de facebook pentru că „cea veche era pe persoană fizică“ (vedeţi explicaţiile de mai sus), e clar că ai urmat studiile offline sau la „apelul bocancilor” (o expresie din armată pentru civili).
