Se împlinesc în aceste zile 32 de ani de la Revoluţia în urma căreia România a fost eliberată de sub regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu. Sloganul “Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara“ încă ne răsună în minte şi a funcţionat ca un strigăt de luptă al românilor împotriva dictaturii.
Regimul comunist s-a prăbuşit, dar au rămas multe întrebări în legătură cu ceea ce s-a petrecut în zilele Revoluţiei. Încă nu am aflat cine sunt teroriştii acelor zile, cum nu ştim nici cine a dat ordinele să se tragă în mulţime. Au murit în decembrie oameni nevinovaţi şi sunt multe mărturii cutremurătoare.
Pe de altă parte, fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe dacă a făcut tot ce a trebuit în aceşti 32 de ani care s-au scurs de la Revoluţie. Vedem adesea prea multă ură şi prea multă răutate. Devenim pioşi doar la momentele solemne şi uităm că devenim mai puternici împreună, nu atunci când suntem dezbinaţi.
Este bine ca şi copiii şi nepoţii noştri să cunoască adevărul, pentru a nu mai repeta niciodată acea epocă blestemată care ne-a provocat atâta suferinţă şi deznădejde.
