Lista cu 200 de salariaţi ai Alum care de azi rămân acasă, la dispoziţia societăţii, dar plătiţi cu 75% din salariu de bază, s-a finalizat de luna trecută şi a fost comunicată celor în cauză. Majorităţii acestora pentru că la acest moment în jur de 20 de salariaţi din cei 200 se află fie în concedii (legal sau medical), fie în izolare.
Aceasta este prima veste proastă cu care a venit luna martie 2022. A doua veste proastă ar putea veni din prima zi a lunii viitoare, chiar dacă este 1 aprilie, şi anume închiderea uzinei de la Tulcea, de fapt o secţie integrată operaţional în colosul numit Alro Slatina.
Toate aceste perspective, dar şi alte discuţii au fost purtate azi în biroul prefectului Alexandru Dan Munteanu, care a emis, printr-un comunicat de presă, şi o declaraţie, oarecum îngrijorătoare pentru cine e atent la nuanţe: „Din păcate, problemele excepţionale de pe pieţele de energie şi gaze afectează activitatea producătorilor industriali. La nivelul județului Tulcea problema nu este doar a celor de la ALUM, ci a noastră a tuturor, e vorba de familii, de venituri, de subcontractori, toți sunt afectați.”.
Ceea ce nu s-a comunicat oficial (şi probabil că nici nu se va face public de către vreo autoritate) este că Alum Tulcea nu a suferit atât de tare din cauza creşterii preţului energiei electrice, ca în cazul Alro Slatina, însă creşterea preţul gazelor i-ar putea fi fatală.
Dacă Alro Slatina este o uzină dependentă de energie electrică, uzina de la Tulcea este dependentă de gaze naturale. Cum preţul gazelor a explodat în România, costul de producţie al aluminei, materia primă pentru Alro, s-a dublat (de la 400 la peste 800 de dolari pe tonă) şi continuă să crească, în condiţiile în care de pe piaţa externă cu tot cu transport se poate cumpăra alumină cu cel mult 500 de dolari pe tonă. Iar dacă gazul rusesc (de la Gazprom) nu mai ajunge în România este greu de crezut că afacerile din domeniul aluminei mai pot fi susţinute iar soarta Alum nu e decât sumbră.
