Monica şi Jean Trofimov îşi lansează albumul „Draga mea mamă”

Azi, de la ora 17.00, la Biblioteca Judeţeană Panait Cerna va fi gazda lansării albumului „Draga mea mamă” semnat de Monica şi Jean Trofimov. Un eveniment cultural susţinut de Asociaţia „Elena di Vreari” şi prezentat de Octavian Ursulescu.

„Unii ar spune că este un loc uitat de lume, alţii, poate că nu au fost acolo niciodată- Delta Dunarii- este locul unde se nasc oameni la fel de frumoşi precum ineditul vărsării Dunării în mare. Dar poartă cu ei oriunde merg, armoniile valurilor …..pentru că locul unde te naşti îţi va amprenta calea dar mai ales sufletul toată viaţa.
Fericiră vine din lucrurile simple, simplitatea naşte oameni puternici, oamenii puternici creează istorie.
Despre Jean Trofimov şi familia lui ce pot spune? Pot spune că amprenta locului l-a urmărit peste tot, pot spune că educaţia din casa părintească i-a susţinut şi potentat chemarea, pot spune că nu a uitat nici de cei simpli ai locurilor, nici de rădăcinile sale.
Deoarece astfel se explică chemarea şi perseverenţa de a produce acest album-impreuna cu soţia lui, Monica, în limba maternă a locului unde s-au născut. Un album cu muzica ucraineană, culeasă din satul natal Sfântu Gheorghe- delta.
Copil fiind , a înţeles că în familia lui toată lumea cântă; cântau la sărbători, mama lui cânta,tatăl lui cânta în, pe atunci, faimosul cor al pescarilor din Sfântu Gheorghe dar şi în corul bisercii. Cântul a fost doar o legănare a sufletului- tatăl lui dealtfel, având o altă meserie- mecanic pe cuter-acea şalupa care trăgea bărcile pescarilor sppe mare .
Trăind într-o astfel de familie, educaţia te urmăreşte iar talentul se moşteneşte, asfel încât, elev, la şcoală în clasa adoua, Jean a fost selectat în formaţia de mandoline a şcolii din Sfântu Gheorghe, condusă de profesorul Ion Gherasim-pe care Jean îl considera mentorul lui artistic, omul care i-a deschis calea spre această pasiune , cu care păstrează legătura şi acum şi astfel, în clasa a patra, Jean Trofimov din Sfântu Gheorghe- Delta câştiga pemiul al doilea la festivalul “Cantarea României”
Apoi în clasa a cincea, a avut ocazia să fie ascultat acasă, cântând la mandolina de o familie de turişti , pe care îi găzduiau părinţii lui. Capul familiei a fost atât de impresionat de virtuozitatea lui Jean, care era încă un copil, încât, într-o dimineaţă a venit la Sfântu Gheorghe, l-a luat pe Jean la Tulcea şi i-a cumpărat o chitară şi drept preţ, i-a cerut un singur lucru:” Jean, tu trebuie să cânţi şi la chitară!”…şi se pare că Jean nu a avut de ales.
De atunci a început totul.
Cu ambiţie şi talent, Jean a fost autodidact. A învăţat singur, repetând armonii, furând “ meseria” de la prieteii care aveau o trupa- atunci numită “ Briza Marii” care, apoi a devenit “ Delfin 90”-dar aceasta este o altă frummoasa poveste.
Încă elev, Jean se furişă pe lângă trupă de muzică, trăgea cu ochiul la poziţia degetelor chitaristului pe coarde, apoi mergea acasă şi repetă acordul respectiv până ce îl stăpânea.A doua zi se furişă iar şi revenea acasă la chitara lui cu o nouă “prada”. Cu timpul, bineînţeles, a reuşit să se perfecţioneze.
Plecând la liceu, în timpul vacantelor , revenea în mijlocul trupei “ Briza Marii”, oferindu-i-se oportunitatea de a intra în trupă, la chitara bas- pe care Jean nu o studiase- dar cunoştinţele lui de chitară l-au ajutat, alături de pasiunea lui, să rămână în această trupă.
După terminarea liceului şi la revenirea din armata în 1990, Jean se întoarce la muzică şi îşi înfiinţează propria trupa “Delfin 90” la Sfântu Gheorghe în delta, în colaborare cu 2 foşti membrii al formaţiei “Briza Mării”( basistul, respectiv bateristul)
Trupa “Delfin 90” a devenit foarte repede cunoscută în delta, participând şi la diverse festivaluri.
La unul din festivalurile de muzică ucraineană NEGOSTINA ?!,care a avut loc în judeţul Suceava la graniţa cu Ucraina, trupa “Dlfin 90” a participat şi bineînţeles a impresionat juriul, revenind acasă cu un frums premiu.
“Şi gata!”spune Jean: “s-a terminat cu Delfin 90!”dar viaţa îţi oferă surprize, aş spune eu! În viaţă nu există decât un început. Viaţa nu poate fi luată de la început dar poate frumos continuată, Jean!
În toată această poveste de viaţă Monica, soţia lui Jean i-a stat mereu alături, aşa cum, copil fiind şi ea, atunci când familia ei se adună acasă la bunica ei în Sfântu Gheorghe, bunicul ei începea un cântec ucrainean iar toţi ceilalţi din casă, îl urmau în linia melodică pe rând şi în final cântau toţi. Atunci ea se urcă pe cuptorul de pine, care era destul de înalt, de acolo îi ascultă şi îşi ascundea lacrimile, care îi mângâiau obrajii la auzul melodiilor şi frumoaselor lor cuvinte, care, ar mişca şi azi, sufletul oricui
Viaţa te poartă unde nu crezi, aşa că, Jean şi Monica au plecat în Spania cu copiii lor dar au format mereu un cuplu şi pe plan muzical

Iată că acum o altă cale a vieţii se deschide pentru Jean şi soţia lui Monica, despre care, el povesteşte că nu a cântat niciodată profesionist ci doar ocazional în evenimente restrânse sau de familie- l-aş completa pe Jean, gândind că mai întâi trebuie să definim profesionalismul în funcţie şi de calitatea rezultatului finit a ceea ce se întâmplă pe acest album şi să nu uităm că a avea în spate o industrie muzicală, sau o echipă care să-ţi modeleze imaginea, aspectul, sau să- ţi gestioneze contractele cu diverşi giganţi muzicali… etc…nu inseamana neapărat profesionalism, poate mai degrabă -industrie- mai ales că artistul adevărat este acela care are curajul să se prezinte în fata publcului doar cu singura lui arma- vocea şa sau penelul sau, sau chitara sa, renunţând astfel, la prelucrarea în exces a actului artistic
Aceştia sunt Jean şi Monica Trofimov, pe care îi felicit pentru profesionalismul lor şi pentru frumuseţea gestului şi truda muncii, de a ne oferi azi, aici un frumos album cu muzica ucraineană, aducând în acest fel, un omagiu, haholilor- ucraineni, mai ales acelora ce sunt şi vor rămâne părinţii şi bunicii nostril din Sfântu Gheorghe din Delta Dunării!” este prezentarea făcută acestui album de către dr. Elena Badea, cunoscută în industria muzicală drept Elena di Vreari.